MARANATA !!!

MARANATA !!!

Saturday, May 29, 2010

PREDESTINARE

Predestinare

Romani 8:29-30

„Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentruca El sa fie cel dantai nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit”

Efeseni 1:5, 11

„ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voiei Sale,”

„In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate dupa sfatul voiei Sale”

Atotputernicul Dumnezeu, singurul Dumnezeu care e adevarat si viu, Dumnezeul Bibliei, este un Dumnezeu al planului; plan care este suveran, etern si neschimbator. Orice trebuie sa se intample, este implinit prin mana Dumnezeului nostru „dupa planul vesnic, pe care l-a facut in Hristos Isus, Domnul nostru” (Efeseni 3:11). Acest plan etern a lui Dumnezeu este ceeace numin noi in termeni biblici: predestinare (randuiti mai dinainte; a hotara de mai inainte).

„Predestinarea este decretul lui Dumnezeu prin care El ne hotaraste pentru gloria Sa proprie, indiferent ce se va intampla” (Charles Buck)

O doctrina biblica

Nu exista nici o indoiala asupra faptului caci, Cuvantul lui Dumnezeu ne da invataturi despre doctrina predestinarii. Aceasta doctrina esta data ca invatatura prin Scriptura si redata clar in numeroase pasaje pline de inspiratie.

Matei 25:34

„Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui:Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii ...””

Romani 8:29-30

„Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentruca El sa fie cel dantai nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit”

Efeseni 1:3, 6, 11

„Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos”

„spre lauda slavei harului Sau, pe care ni l-a dat in Prea Iubitul Lui”

„In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate dupa sfatul voiei Sale

2 Timotei 1:9-10

„El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a fost dat in Hristos Isus , inainte de vesnicii, dar care a fost descoperit acum prin aratarea Mantuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea si a adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie”

2 Tesaloniceni 2:13

„Noi insa, frati prea iubiti de Domnul, trebuie sa multamim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, caci de la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mantuire, in sfintirea Duhului si credinta adevarului”

1 Petru 1:1-2

„Petru, apostol al lui Isus Hristos, catre alesii cari traiesc ca straini, imprastiati prin Pont, Galatia, Capadochia, Asia si Bitinia, dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu Tatal, prin sfintirea lucrata de Duhul, spre ascultarea si stropirea cu sangele lui Isus Hristos: Harul si pacea sa va fie inmultite!”

Ioan 6:37

„Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara:”

Ioan 17:2-24

„dupa cum I-ai dat putere peste orice faptura, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora, pe care I i-ai dat Tu. Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am proslavit pe pamant, am sfarsit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Si acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine insuti cu slava, pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea. Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tai erau, si Tu Mi i-ai dat; si ei au pazit Cuvantul Tau. Acum au cunoscut ca tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. Caci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, si au cunoscut cu adevarat ca dela Tine am iesit, si au crezut ca Tu M-ai trimes. Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentruca sunt ai Tai: - tot ce este al Meu, este al Tau, si ce este al Tau, este al Meu – si Eu sunt proslavit in ei. Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume, si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeste, in Numele Tau, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentruca ei sa fie una, cum suntem si noi. Cand eram cu ei in lume, ii pazeam Eu in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; si niciunul din ei n-a perit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura. Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentruca sa aiba in ei bucuria Mea deplina. Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i-a urat, pentruca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume. Nu te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau. Ei nu sunt din lume, dupacum nici Eu nu sunt din lume. Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul. Cum M-ai trimes Tu pe Mine in lume, asa i-am trimes si Eu pe ei in lume. Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ca si ei sa fie sfintiti prin adevar. Si Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimes. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentruca ei sa fie una, cum si noi suntem una, - Eu in ei, si Tu in Mine; - pentruca ei sa fie in chip desavarsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimes, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii”

Apocalipsa 13:8

Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului, care a fost jungheat”

Apocalipsa 17:8

„Fiara, pe care ai vazut-o, era, si nu mai este. Ea are sa se ridice din Adanc, si are sa se duca la pierzare. Si locuitorii pamantului, ale caror nume n-au fost scrise de la intemeierea lumii in cartea vietii, se vor mira cand vor vedea ca fiara era, nu mai este, si va veni”

Daniel 4:35

„Toti locuitorii pamantului sunt o nimica inaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamantului si nimeni nu poate sa stea impotriva maniei Lui, nici sa-I zica: „Ce faci?””

1 Tesaloniceni 5:19

„Nu stingeti Duhul”

Matei 11:26

„Da, Tata, Te laud, pentruca asa ai gasit Tu cu cale”

Exod 4:21

„Domnul a zis lui Moise: „Plecand ca sa te intorci in Egipt, vezi toate minunile pe care ti le pun in mana, sa le faci inaintea lui Faraon. Eu ii voi impietri inima si nu va lasa pe popor sa plece”

Proverbe 16:4

„Domnul a facut toate pentru o tinta, chiar si pe cel rau pentru ziua nenorocirii”

Faptele Apostolilor 2:23

„pe Omul acesta, dat in manile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit, si L-ati omorat prin mana celor faradelege”

Faptele Apostolilor 4:28

„ca sa faca tot ce hotarase mai dinainte mana Ta si sfatul Tau

Faptele Apostolilor 13:48

„Neamurile se bucurau cand au auzit lucrul acesta si preamareau Cuvantul Domnului. Si toti cei ce erau randuiti sa capete viata vesnica, au crezut”
Romani 9:11

„Caci, macar ca cei doi gemeni nu se nascusera inca, si nu facusera nici bine nici rau, - ca sa ramana in picioare hotararea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se facea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheama, - „

Efeseni 3:11

„dupa planul vecinic, pe care l-a facut in Hristos Isus, Domnul nostru”

Baza pe care ne cladim noi credinta, este Cuvantul lui Dumnezeu si numai acest Cuvant, nimic altceva. Noi nu credem in doctrina predestinarii pentru faptul caci este o parte logica si acceptabila dintr-un sistem teologic; chiar daca aceasta doctrina e si logica si acceptabila. Noi nu credem aceasta, sau oricare alta doctrina, din simplu fapt, caci a fost aparata si pastrata in crestinism de adevarati credinciosi, dealungul secolelor; chiar daca nu putem nega faptul caci crestinii dintotdeauna au dat invataturi despre predestinarea suverana a lui Dumnezeu. Aceasta este o doctrina, pe care Biserica lui Dumnezeu a pastrat-o dintotdeauna. Deci, baza credintei noastre nu este una logica sau una istorica. Baza credintei noastre este singur Cuvantul lui Dumnezeu. Noi credem aceasta doctrina, ne bucuram de ea si o predicam in public, pentruca ea este data cu claritate ca invatatura in Sfanta Scriptura. Nu se pune la indoiala faptul caci predestinarea este o doctrina biblica. De aceea nu se pot avea dispute pe aceasta tema. Singura intrebare caruia trebuie sa-i gasim raspuns, este urmatoarea: Ce anume ne invata Biblia despre predestinare?

Prezentari gresite

Aici este vorba despre o doctrina care de multe ori este cu intentie prezentata gresit. Si asta se intampla din partea a doua tabere; prima tabara se opune cu ignoranta acestei doctrine, iar ce-a de-a doua tabara incearca sa o apere. Este greu sa spunem care dintre cele doua tabere face mai mult rau acestei doctrine, tabara dusmana sau cea a prietenilor. Deci vom incepe acest studiu prin identificarea a patru prezentari gresite a predestinarii dinive.

  1. Biblia nu sustine filozofia stoica care argumenteaza: „orice trebuie sa se intample, se va intampla”. Aceasta filozofie fatalista incearca sa indeparteze de om responsabilitatea acestuia pentru actiunile sale si pentru starea vietii sale. Noi nu credem nici o clipa, caci omul e stapan pe destinul propriu. Insa Scriptura face fiecare persoana responsabila pentru sufletul ei. Destinul nostru etern este in responsabilitatea noastra, a fiecaruia.
  2. Cuvantul lui Dumnezeu nu ne da invataturi despre fatalismul religios, care spune: „cei alesi vor fi mantuiti; nu conteaza ce fac”. Noi credem si ne bucuram in doctrina biblica a alegerii divine. E imposibil ca sa crezi in Cartea lui Dumnezeu, dar sa nu crezi in alegerea divina. Scriptura spune clar caci nimeni nu va fi mantuit din cei:

§ care n-au auzit Cuvantul (Romani 10:17)

§ care nu cred in Isus (Marcu 16:15-16)

§ care nu-si recunosc si marturisesc pacatele proprii (1 Ioan 1:9)

§ care nu le pare rau de pacatul savarsit (Luca 13:5)

§ care nu persevereaza in credinta (Matei 10:22)

Dumnezeu a predestinat chiar folosirea mijloacelor specifice pt implinirea planurilor Sale. Si folosirea acestor mijloace sunt la fel de necesare si la fel de sigure ca si sfarsitul insusi.

  1. Nicaieri Cuvantul lui Dumnezeu nu da invataturi care l-ar implica pe Dumnezeu intr-o predestinare arbitrara, prin care unii ar fi predestinati pentru rai, iar ceilalti pentru iad. Atotstiutorul Dumnezeu nu face nimic arbitrar. El face un plan bun si intelept pentru orice lucru. Toate lucrurile El le-a planuit din eternitate. Fara nici o indoiala caci condamnarea vesnica a celor lepadati tine mai mult de decretul dumnezeiesc decat de mantuirea celor alesi (Proverbe 16:4; 1 Petru 2:8; Iuda 4). Biblia vorbeste clar atat despre „vasele maniei pregatite pentru pieire” cat si despre „vasele rabdarii pe care El le-a pregatit pentru glorie” (Romani 9:21-24). Noi nu avem voie sa pierdem din vedere faptul caci predestinarea divina, in timp ce asigura mantuirea celor alesi si asta numai prin mana lui Dumnezeu, aceasi predestinare atribuie pacatosului responsabilitatea pt faptele sale. Cei alesi, vasele indurarii sunt pregatite pentru glorie prin harul liber a lui Dumnezeu in Hristos, in timp ce cei lepadati, vasele maniei, sunt pregatiti pentru distrugere, prin faptul caci acestia din urma, intentionat, au refuzat sa creada. In Biblie mantuirea este intotdeauna descrisa ca fiind responsabilitatea lui Dumnezeu. Condamnarea insa, este descrisa ca pe o responsabilitate proprie; condamnarea este numai lucrarea omului.
  2. Predestinarea divina nu se bazeaza pe prestiinta (stiut mai de inainte) lui Dumnezeu. Predestinarea nu e precunoasterea lui Dumnezeu asupra a ce s-ar putea intampla; ci planul Sau si decizia Sa contin, ce trebuie sa se intample. Aici nu se vorbeste despre faptul caci Dumnezeu a stiut mai dinainte ce va face omul. Mai degraba aici se vorbeste despre altceva: ceeace a decis El, El va infaptui. Adevarul este, caci nimic nu ar putea fi precunoscut in totalitate, inafara de ce a fost prestabilit in totalitate. Ceeace este precunoscut trebuie sa fi fost prehotarat. Dumnezeu a stiut sfarsitul tuturor lucrurilor inca de la inceputuri, pentruca El a predestinat sfarsitul acestora inca de la inceput (Isaia 14:24, 26, 27; Isaia 46:9-11).

Doctrina Scripturii

In esenta, doctrina divina a predestinarii este aceasta: „Inainte de-a incepe lumea, Dumnezeu a predestinat in mod suveran pe toti cei alesi, ca sa fie asemenea chipului Fiului Sau preaiubit, Domnul Isus Hritos. Aceasta asemanare, Tatal a desavarsit-o in timp prin harul Sau suveran, irezistibil, de neschimbat si apoi a aranjat in asa mod toate lucrurile necesare, ca sa poata fi indeplinit acest tel maret. Acest mod de lucru ii da Lui cea mai mare onoare”.

Predestinarea eterna este lucrarea suverana a lui Dumnezeu. Sa observam cu grija cuvintele folosite in Scriptura „(El) i-a si randuit mai dinainte” (Romani 8:29). [In traducerea engleza apare si cuvantul „he”, „El”.] Acel „El” este originea tuturor lucrurilor. „El” este sursa mantuirii. Totul izvoraste din El. Este scris: „Toate lucrurile sunt de la Dumnezeu” (2 Corinteni 5:18; Romani 11:36).

In mod special predestinarea este planul etern a harului prin care Dumnezeu se indreapta catre alesii Sai, catre alegerea facuta. Este decizia lui Dumnezeu ca sa-si salveze alesii. Aceasta este decizia Sa, decizia destinului vesnic a pacatosilor alesi, decizie care s-a luat inainte de crearea, inceperea lumii. Fara indoiala, planul suveran si decretul nelimitat a lui Dumnezeu includ toate lucrurile, toti oamenii si toate evenimentele, in cer, pe pamant si in iad. Sigur este ca, obiectul revelat a predestinarii este: mantuirea alesilor. Predestinarea divina este in totalitate libera, suverana si neconditionata. Aceasta lucrare a lui Dumnezeu a fost incheiata inainte de inceperea lumii. Predestinarea a fost o lucrare a harului dumnezeiesc in Hristos, lucrare care nu se schimba. Predestinarea lui Dumnezeu este planul Sau milostiv, prin care mantuie anumiti pacatosi. Planul Sau a harului se cladeste pe si deriva din dragostea Sa vesnica (Ieremia 31:3; Romani 8:29-30; Efeseni 1:3-5; 2 Timotei 1:9-10).

Mantuirea este implinita, desavarsita prin puterea harului Sau, care e irezistibil. Acest fapt este in armonie cu planul suveran a lui Dumnezeu, plan care este inclus in decretul etern si care se infaptuieste prin meritele si justificarea in sangele lui Hristos, in urma caruia Isus a pasit in locul pacatosului. Mantuirea nu este rezultatul vointei omului, insa a vointei lui Dumnezeu. Nu vointa pacatosului duce spre Hristos, insa vointa lui Dumnezeu. Vointa lui Dumnezeu nu e condusa sau supusa vointei omului. Ci vointa omului este condusa si supusa vointei divine (Ioan 1:12-13; Romani 9:16).

Mantuirea este lucrarea lui Dumnezeu. Este implinita prin planul suveran si deliberat (din propria vointa) a lui Dumnezeu. Este o lucrare pe care atotputernicul Dumnezeu a planuit-o din eternitate pentru implinire. Mijloacele sau metodele prin care El isi implineste lucrarea Sa glorioasa, au fost gandite si decise din eternitate in legamantul vesnic al harului si in sfatul pacii. Acesta este planul lui Dumnezeu. In mila Sa eterna, El a decis sa mantuie o multime de oameni pentru gloria Numelui Sau maret, prin jertfa Fiului Sau preaiubit in locul nostru (Iov 33:24; Psalm 89:19; Romani 3:24-26; Romani 5:8; 2 Corinteni 5:21).

Moartea lui Isus pe Calvar nu a fost un accident sau in afara gandului lui Dumnezeu. Domnul nostru Isus Hristos a mers la cruce pentru a implini mantuirea noastra, prin moartea Sa in locul nostru, in accord cu sfatul Tatalui Sau (Luca 22:22; Faptele Apostolilor 2:23; Faptele Apostolilor 4:28). Atotputernicul Tata a fost acela care a decis timpul, locul si circumstantele nasterii lui Isus. Dumnezeu singur a fost acela care a decis timpul si instrumentul tradarii Fiului Sau. Tatal a fost acela care a decis timpul, locul si circumstantele executarii lui Isus, prin mainile acelor oameni rai. Si tot Dumnezeu a fost acela care a formulat rezultatele jertfei prin moartea pe cruce a Fiului Sau. Tatal a decis din eternitate mantuirea pacatosilor alesi prin compensarea pacatului in moartea Fiului Sau preaiubit (Isaia 53:10-11).

Toate acestea Domnul Dumnezeu le-a decis si predestinat spre gloria Sa, in mantuirea alesilor Sai. El a ales sa mantuie pacatosi prin jertfa lui Hristos, prin puterea harului Sau, fara nici un ajutor sau asistenta din partea acestora, inspre glorificarea Numelui Sau maret (Psalm 106:8; Efeseni 1:6, 12, 14; 1 Corinteni 1:30-31).

Totul ce predestinarea ofera sau aduce spre infaptuire, este destinat alesilor Sai. Citeste Scriptura. Predestinarea este mult, mult mai mult decat o teorie abstracta sau o speculatie teologica. Predestinarea este una dintre cele mai practice, binecuvantate si glorioase doctrine descoperite noua prin Sfanta Scriptura.

Predestinarea nu inchide pe nimeni in afara raiului. Oamenii de multe ori privesc la predestinare ca la un monstru infricosator, care sta la poarta raiului si inchide intr-un mod arbitrar multimile afara, spunand: „Nu, tu nu poti sa intri, tu nu poti sa fii mantuit, nu conteaza cat de mult iti doresti asta; deoarece nu ai fost ales, predestinat spre mantuire”. Nimic mai departe de adevar ca aceasta. Lucrarea lui Dumnezeu de predestinare este ceeace deschide portile raiului.

Orice pacatos ce e pierdut definitiv si merge spre iad, face asta ca urmare a rezultatului unei actiuni proprii intentionate. Daca cineva merge in iad, asta se va intampla doar din propria greseala. Daca oamenii refuza sa umble in lumina lui Dumnezeu care le-a fost data, aceasta e greseala lor proprie. Si daca ei sunt aruncati in iad, ei vor recunoaste judecata lui Dumnezeu, prin faptul caci au fost aruncati acolo. Lepadarea ne-a fost intotdeauna prezentata in Cuvantul Sfant, ca un act judiciar. Judecata e un act de justitite. Aceasta e ceva ce Dumnezeu face prin justitie, ca un raspuns la pacatul omului. Dumnezeu trimite orbire pentru ca, barbatii si femeile au ales sa nu vada. El impietreste inima acelora care-si impietresc inima contra Lui. El trimite oameni in iad pentruca, ei nu-si pleaca genunchiul inaintea Fiului Sau (2 Tesaloniceni 2:10-11; Matei 23:37-38).

Asigura-te caci ai inteles bine asta. Daca cineva merge in iad, este doar o urmare a propriei greseli. Acela nu poate da vina pe nimeni, inafara de sine. Daca cineva este mantuit, aceasta cade numai in responsabilitatea Tatalui, ca rezultat a efortului Sau intentionat, venit din partea Sa. Noi nu vom primi nici o multumire sau lauda pentru mantuire; numai Dumnezeu o va primi. Si mantuirea de la Dumnezeu a inceput prin predestinarea eterna. Fara predestinare noi toti am fi condamnati pe vecie. Predestinarea este garantia mantuirii alesilor Sai.

Atotputernicul Dumnezeu a predestinat toate lucrurile pentru mantuirea vesnica a celor alesi si pentru gloria Numelui Sau. In alte cuvinte, tot ce trebuie sa se intample in timp, a fost planuit de Dumnezeu deja din eternitate, planuit pentru binele vesnic a sufletelor noastre si pentru vesnica lauda a lui Dumnezeu (Romani 8:28-30; Efeseni 1:11-12).

Obiectul

Obiectul Dumnezeului nostru in predestinare: sa ne asemanam chipului Fiului Sau drag. Singurul lucru pe care l-a decis Dumnezeu sa-l implineasca in noi prin planul, grija, puterea si harul Sau, este sa ne faca exact asemenea chipului Domnului Isus Hristos (Romani 8:29; Efeseni 1:4). Dumnezeu ne-a predestinat ca sa fim asemenea chipului Fiului.

Prin pacat, prin caderea tatalui nostru Adam, noi am devenit pacatosi. Am pierdut chipul lui Dumnezeu, in care noi am fost creati, pierzand astfel pentru totdeauna viata, partasia, impartasirea, placerea Lui si impreuna cu El (Romani 5:12). Totusi planul lui Dumnezeu n-a fost incurcat cand Adam a pacatuit. A fost executat perfect dupa voia Lui suverana si dupa intelepciunea Sa infinita (1 Corinteni 15:21-22). Atotputernicul Dumnezeu a decis de la inceput sa se glorifice singur in creatia Sa, prin salvarea / eliberarea unei multimi de oameni pe care nimeni n-o poate numara, incepand de la caderea lui Adam. Pe acestia i-a facut din nou, dar de data asta pe vecie, asemena chipului Fiului Sau, care reprezinta un alt om, Omul-Dumnezeu, Isus Hristos.

Din eternitate, Dumnezeu s-a uitat la Fiul Sau cu asa o bucurie si placere incat a zis: „Eu voi avea o multime de oameni, ce nu se poate numara, o multime de fii si fiice care sa arate exact ca Isus”. Si cand predestinarea si-a fi fost facuta lucrarea, fiecare pacatos ales o sa fie exact asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu, sfant si fara vina inaintea lui Dumnezeu insasi.

Credinciosii sunt asemenea lui Hristos, in natura acestuia. El e creat din Dumnezeu si asa suntem si noi. Noi suntem asemenea lui Hristos in relatia Sa cu Tatal. El e Fiul lui Dumnezeu, dar si noi suntem fiii si fiicele celui Atotputernic (1 Ioan 3:1). Noi trebuie sa fim asemenea lui Hristos in experienta Sa. Ca si Hristos, noi trebuie sa invatam sa ascultam, sa ne supunem prin lucrurile care le suferim. Ca si El, trebuie sa rabdam abuzuri din partea oamenilor. Ca si Invatatorul nostru, trebuie sa suferim atacurile ce vin de la satan. Ca si Hristos trebuie sa luptam impotriva ispitelor si a pacatului. Trebuie sa ne asemanam lui Hristos si in caracter. Ca si El, trebuie sa fim consacrati lui Dumnezeu. Ca si El trebuie sa traim prin Cuvantul lui Dumnezeu. Ca si El trebuie sa cautam voia Tatalui nostru. Ca si El trebuie sa fim plini de dragoste, bunatate si sensibilitate fata de altii. Si pentru ca asa a planuit Dumnezeu, in definitiv trebuie sa ne asemanam chipului lui Hristos in gloria Sa. Mantuirea cand se va sfarsi, vom fi pentru vesnicie perfecti, desavarsiti, in partasie, consacrati si asemenea Domnului Isus Hristos. Aceasta mantuire, de la inceput pana la sfarsit este implinita prin Dumnezeu, in accord cu planul Sau suveran a harului in predestinare. Dumnezeu a predestinat din eternitate pe cei care o sa fie mantuiti, mijloacele prin care o sa-i mantuie, timpul mantuirii lor, toate evenimentele si circumstantele necesare pentru mantuire si conducerea ei, locul unde El isi mantuie alesii, locul acestora in glorie si totul ce-i necesar pentru a ne duce in siguranta acasa.

Din cauza lui Isus

Ca de altfel ca in toate lucrurile, sfarsitul sfarsitului predestinarii divine, este inaltarea si gloria Domnului nostru Isus Hristos. Dumnezeu a decis, a hotarat glorificarea Sa in glorificarea Fiului Sau glorios. El a predestinat alesii Sai pt ai adopta ca fii. Isus Hristos este eternul, unicul Fiu creat, care este intaiul nascut dintre mai multi frati (Romani 8:28-30; Romani 11:33-36; Coloseni 1:16-18).

Predestinarea a dat lui Hristos locul cel mai inalt, pentruca Hristos e centrul decretului dumnezeiesc. Isus este Capul unui nou popor ales. El este centrul si gloria cerului. Predestinarea a dat placere lui Hristos, pentruca bucuria Lui a fost cu fiii oamenilor inainte de inceperea timpului. Acum El are un popor in care si cu care El se bucura. El ii iubeste, iar ei toti il iubesc la randul lor. Aceasta a fost bucuria care a fost pusa inaintea Lui, pentru care a rabdat crucea, dispretuind rusinea. Aceasta este rasplata muncii sale. Predestinarea a dat lui Hristos lauda. Dumnezeu a aranjat totul in asa fel, ca toata populatia cerului sa datoreze toate lucrurile lui Hristos, asa ca toti in tara gloriei vor intona / recita laude inchinate lui Emanuel. Si numai lui Emanuel, o vesnicie.

Aceasta e doctrina glorioasa si foarte profitabila a predestinarii in care noi ne bucuram. Ea distruge orice baza a mandriei umane. Ea inalta gloria lui Hristos si harului lui Dumnezeu. Ea ne da un plan un evanghelizare. Ea ne da o speranta vie / sigura inaintea lui Dumnezeu (2 Samuel 23:5). Ea ne da pacea si ne aseaza in grija lui Dumnezeu। Ea deschide pacatosilor portile cerurilor si garanteaza ca cativa o sa intre inauntru. Ea ne pecetluieste in jurul lui Dumnezeu; si asta e cel mai important.

Traducere

Sent: Friday, September 24, 2004 1:06 AM
Dragilor.
Va trimit trei fisiere care pot fi de folos cuiva.
Dan

WHAT YOU CAN LEARN FROM FRUIT

What You Can Learn From Fruit

Jesus warned, “By their fruits you will know them.” (Mt 7:15-20) And intuitively, we see what he means. “Do people pick grapes from thornbushes,” he asks, “or figs from thistles?” Obviously not! Each tree, bush or plant produces its own kind of fruit, and thornbushes are just as incapable of producing grapes as they are anything else that’s truly good. Search every thistle, but you’ll never find anything that’ll nourish. Conversely, bad or harmful fruit is never produced by a good plant. The application to Christian living couldn’t be clearer: Real Christians are revealed by their fruit; wherever good fruit is lacking, or when scratching the surface exposes sinful habits or attitudes, it begs the question whether the life so examined is really Christian or not. As I recently read on one popular online Christian site: “A life that's dedicated to Christ will inevitably produce good fruit, whereas a sinful life will inevitably produce bad fruit.”

Take it to heart! Check your fruit, and remember the Lord followed up his teaching on fruit with the ominous words: “Not everyone who says to me, ‘Lord, Lord,’ will enter the kingdom of heaven.”

Nothing could be clearer, right? Hmmm. How about, nothing could be more easily misapplied!

While even the word “fruit” needs to be examined and unpacked, it’s enough for now to let it simply mean any kind of good deeds, Christian behaviors, or positively changed lives. So far, so good. But pay attention to what we’re supposed to know by the kind of fruit we see: “By their fruits you will know them.”

Excuse me, who’s the “them” Jesus is talking about? Isn’t that kind of important? It’s their fruits which tell us something about them. But who does he mean? And how did so many get the idea we can apply this so as to get a handle on knowing ourselves by our fruit? Because that’s just what mixed up Christians are trying to do—discover whether they’re truly born-again or not by examining their own fruit. But is this a proper application of Jesus’ words?

Jesus was issuing a warning against false prophets and those who would come among them as wolves in sheep’s clothing. “Them” collectively refers, then, to teachers who would deceive the people to devour them. If we broaden it a little more, we can say we’re using the fruit test to evaluate anyone who holds out his life and teaching for others to follow before we get sucked in. Whether or not we should follow a purported prophet, teacher, leader, or moral authority comes down not just to what the person says, but also what kind of behaviors we observe in his life.

Why is the fruit test important? It’s not just because Jesus says so, and it’s not just because they might be teaching something incorrectly. It’s a little simpler than that. We check out the fruits, whether they’re good or evil, because after we start following a teacher, you can bet eventually he’s going to influence how we behave, and the more serious we are about being a loyal follower, the more we’ll probably become like him. So follow the Pharisees, and you’ll wind up acting like a Pharisee yourself. Follow a kooky John-the-Baptist figure, and you’re likely to become something of a kook. Follow a money-hungry, prosperity prophet, and over time he’ll influence you to judge your walk with God on the basis of what kind of car you drive. Do you want to be like that?

The false prophets can sound good; they may sound very orthodox and pious. They may be able to quote lots of Bible passages. The Pharisees certainly did. They had high regard for the Scripture. They were serious about the tithe, Sabbath keeping, and all the kosher laws. They tried never to miss the appointed times for prayer. They were even zealous about evangelism! What did Jesus say about them? “You travel land and sea to win one proselyte.” Wow, all that effort for just one opportunity to get a convert! That’s dedication!

Oh, wait a minute—the verse doesn’t end there. How does Jesus finish that thought? (Matthew 23:15) “And when he is won, you make him twice as much a son of hell as yourselves.”

Yeah, that’s right. The zealous Scribes and Pharisees, who were all about keeping the Law, were sons of hell themselves—unless you think Jesus was only kidding. And when they converted anyone they got busy making that convert into a son of hell as well, only more so. You see, whenever they made a convert, they also discipled him so he’d start approaching living for God the same way they did, and in that way they made their new convert a “son of hell.” How? Was it because they taught from the Scriptures incorrectly? Or because they didn’t set a zealous enough example? Were they liturgically improper? Or not mission-minded enough?

None of those reasons. They were so sure they were right, so certain they had God on their side, and so uncaring about what they put other people through, that they went ahead with their plans to get the Son of God crucified! Their complicity in Jesus’ crucifixion was their ultimate fruit, their ultimate legacy. But I think Jesus’ warning in Matthew 7 was intended to say any observant person could already tell by their fruits how following their example would lead one to be just as bad as them: judgmental, legalistic, inflexible and lacking compassion, doing things mainly for the applause of men. Jesus implies, “Their fruits should tip you off there’s probably a good reason you don’t want to follow them.”

Now none of this applies to the question, “Am I saved? Am I born again?” Checking out your own fruit will never give you an accurate picture of whether you’re right with the Lord or not. Good, moral, pious behaviors can’t be relied on to prove your conversion is real. Evil, immoral, messed up behaviors aren’t the fruit proving you’re a hypocrite. “By their fruits you will know them.” It doesn’t say know yourself, whether you’re the real deal or not. It doesn’t say your faith is only pretend if you still fall into sin. You may have to question your own faith if you don’t care whether you sin or not, but no one should misapply this passage to say, “What I think about my fruit matters more than what God tells me to believe in His Word.”

So how do we know whether we are Christians? How do we know whether we’re saved? Go to God’s Word. What does His Word say about Jesus’ ability to save even the worst of sinners? And do you believe it? Do you believe he is the Son of God? Do you believe Jesus’ death on the cross accomplished the reconciliation between God and man? Do you believe his rising from the dead means he can also save you from the power of death? Do you so trust him that you’re willing to rely entirely on his fruit and not your own?

“Yes” answers mean you’re saved. Really saved. At least they do if God’s Word is true. If you call Jesus Lord because you know he really is Lord, and not just because it seems like the fashionable thing to do, then you’re no hypocrite.

But what about the fruit? Shouldn’t we examine ourselves? Doesn’t it matter what kind of people we are? Yes, we should, and yes it does. And when we find bad fruit—bad behaviors, unkind words or thoughts, selfish pride and ambitions, or any kind of lusts or lies—the thing to do is turn again to the cross and repent. According to 1 John 1: “If we say we have no sin, we deceive ourselves. But if we confess our sins, He is faithful and just, and will forgive our sins and cleanse us from all unrighteousness.” In other words, the fruit produced in our lives can show us something about our hearts and what work still is left to be done in us, but our fruit never nullifies what God’s Word says concerning His great salvation: “Everyone who calls on the name of the Lord will be saved.” (Romans 10:13)

What can you learn from fruit? Quite a bit, actually. Just not so much about yourself.

TEN MORE THINGS THAT YOU CAN LEARN ABOUT THE BIBLE BY READING THE BIBLE

TEN MORE THINGS
THAT YOU CAN LEARN
ABOUT THE BIBLE BY

READING THE BIBLE
BY BRAINY YAKKING

St. John receives the Revelation of Jesus Christ
Unknown c.1020
Staatsbibliothek, Bamberg, German

  1. God’s Word is truth

    Sanctify them in the truth; your word is truth. (John 17:17)

  2. The Holy Spirit is the Author of Scripture

    And disagreeing among themselves, they departed after Paul had made one statement: "The Holy Spirit was right in saying to your fathers through Isaiah the prophet: (Acts 28:25)

  3. Scripture reveals God’s will for us and reveals sin in us

    What then shall we say? That the law is sin? By no means! Yet if it had not been for the law, I would not have known sin. I would not have known what it is to covet if the law had not said, "You shall not covet." (Romans 7:7)

  4. God’s Word is the means of faith, which is the means of salvation

    For "everyone who calls on the name of the Lord will be saved." But how are they to call on him in whom they have not believed? And how are they to believe in him of whom they have never heard? And how are they to hear without someone preaching? And how are they to preach unless they are sent? As it is written, "How beautiful are the feet of those who preach the good news!" But they have not all obeyed the gospel. For Isaiah says, "Lord, who has believed what he has heard from us?" So faith comes from hearing, and hearing through the word of Christ. (Romans 10:13-17)

  5. Scripture is God’s Word

    Now we have received not the spirit of the world, but the Spirit who is from God, that we might understand the things freely given us by God. And we impart this in words not taught by human wisdom but taught by the Spirit, interpreting spiritual truths to those who are spiritual. (1 Cor. 2:12-13)

  6. Paul’s teaching, which we have in the New Testament, is of higher authority than angels

    But even if we or an angel from heaven should preach to you a gospel contrary to the one we preached to you, let him be accursed. (Galatians 1:8)

  7. Scripture is accurate down to the words and grammar

    Now the promises were made to Abraham and to his offspring. It does not say, "And to offsprings," referring to many, but referring to one, "And to your offspring," who is Christ. (Galatians 3:16) [note: offspring vs. offsprings ]

  8. The Apostles established the doctrine of the Church as they received it from Christ

    The household of God built on the foundation of the apostles and prophets, Christ Jesus himself being the cornerstone, (Ephesians 2:19, 20)

  9. Paul received his teaching from God not men, and he wrote it down for us

    the mystery was made known to me by revelation, as I have written briefly. When you read this, you can perceive my insight into the mystery of Christ, which was not made known to the sons of men in other generations, as it has now been revealed to his holy apostles and prophets by the Spirit. (Ephes. 3:3-5)

  10. God’s Word came to us through human instruments

    And he gave the apostles, the prophets, the evangelists, the pastors and teachers to equip the saints for the work of ministry, for building up the body of Christ (Ephesians 4:11,12)


-Brainiac

R.G.Excellent!

N.N.BSo what do you say to someone who has come from a church that teaches that every word in the Bible MUST be obeyed exactly the way that it is said; i.e. wearing a head-covering, not wearing jewelry or makeup, etc. I came to the point where I felt like I was more trying to be sanctified by my works rather than trusting in Jesus ALONE, and yet what ... See More they taught was indeed in the Word of God. So what do I do with that? This has been very confusing for me in trying to figure out what is required as far as obedience is concerned. I am not trying to be adversarial, I really would like to know what you have to say. I have a lot that I am still trying to work through.

E.L.G.Nicole: suggest you start by getting the Herman Who dvd from Wretched and also the John McArthur study bible. Watch the dvd, then read all the notes in the study bible. You'll have a better understanding of how to properly handle scripture.
E.J@NIcole: then it's time to find another church ^_^

http://www.facebook.com/note.php?note_id=433936795055&id=92465456191#!/notes.php?id=92465456191

Wretched's Photos - Profile Pictures

PSALM 133 Christian Worship Music )

Psalm 133
(New King James Version / Christian Worship Music )



http://www.youtube.com/watch?v=7TPw5U3mdVU&feature=related

Psalm 133

A Song of Ascents Of David.
1 Behold, how good and how pleasant it is
For brethren to dwell together in unity!
2
It is like the precious oil upon the head,
Running down on the beard,
The beard of Aaron,
Running down on the edge of his garments.
3 It is like the dew of Hermon,
Descending upon the mountains of Zion;
For there the LORD commanded the blessing—
Life forevermore
http://www.biblegateway.com/passage/?search=psalm133&version=NKJV